Cristalele şi pietrele pot fi purtate ca bijuterii pentru a vă ajuta să vă menţineţi claritatea mentală, stabilitatea emoţională şi echilibrul psihic. Fortul pietrelor ca amulete sau ca podoabe este forma cea mai simplă şi efectivă de utilizare a forţei lor vindecătoare.
Bijuteriile au fost purtate de mii de ani la degete, la gât, pe ombilic sau în zona celui de-al treilea ochi, în păr, la picioare sau în nas.
Drept podoabe erau folosite minunate pietre şi cristale. Lazuritul, carneolul şi malahitul erau folosite de vechii egipteni, smaraldul de incaşi, jadul de chinezi şi turcoazul de către indienii americani.
Majoritatea acestor civilizaţii erau conştiente de puterea vindecătoare a acestor pietre şi le foloseau conştient pentru scopuri precise de vindecare. Conducătorii marilor imperii purtau coroane împodobite cu minunate pietre preţioase, considerate uneori sacre, ce îi ajutau să guverneze cu înţelepciune. Pietrele erau purtate pe anumite degete tocmai pentru a canaliza energii specifice urmărindu-se interferarea cu acţiunea lor benefică. Dansatoarele obişnuiau să poarte pietre de rubin prinse într-un lănţişor la nivelul ombilicului pentru a stârni interesul privitorilor. Pietrele se aşezau şi pe zona celui de-al treilea ochi pentru a trezi conştiinţa şi a rămâne într-o permanentă rezonanţă cu divinul. Coliere, ce ajungeau până aproape de piept, erau purtate pentru a stimula chakra inimii şi pentru a amplifica dragostea şi compasiunea. De asemenea, pietrele erau prinse de lobul urechii pentru stimularea unor puncte reflexogene care armonizau energia anumitor zone ale corpului.
Multe din cunoştinţele referitoare la importanţa şi modul de utilizare a pietrelor preţioase s-au pierdut. La început exista credinţa că dacă se purtau pietre ce vehiculau anumite energii, persoanele respective erau influenţate benefic. Mai apoi pietrele au fost prevăzute cu un şnur pentru a fi purtate în jurul gâtului, pe cap sau glezne pentru a obţine efecte durabile. Dar iată că şi în vremurile noastre numeroase minţi devin conştiente de energiile specifice vehiculate de cristale care, dacă sunt purtate în anumite combinaţii, pot avea efecte profund regeneratoare. Când o bijuterie este purtată în mod conştient în scopuri terapeutice ea devine o adevărată operă de artă care conferă celui ce o poartă puteri miraculoase. Pe măsură ce cristalele şi pietrele sunt purtate, energiile acestora interferează cu câmpul subtil al persoanei respective; pe măsură ce lumina răspunde pietrelor şi vibraţiile colorate se reflectă înapoi în aură, frecvenţele înalte ale pietrelor ajută la disiparea stresului psihic şi emoţional. Amplificând câmpul de energie subtilă tămăduitoare din jurul corpului fizic, aspirantul va dobândi echilibru şi forţă interioară.
Pe lângă avantajele estetice este posibilă crearea de bijuterii care să permită utilizarea conştientă a proprietăţilor curative ale darurilor pe care pietrele le oferă cu atâta generozitate. Aceste opere de artă, unice în felul lor, devin atunci piese dătătoare de forţă, care vor ajuta aspirantul să atingă stări speciale de conştiinţă.
Bijuteriile au fost purtate de mii de ani la degete, la gât, pe ombilic sau în zona celui de-al treilea ochi, în păr, la picioare sau în nas.
Drept podoabe erau folosite minunate pietre şi cristale. Lazuritul, carneolul şi malahitul erau folosite de vechii egipteni, smaraldul de incaşi, jadul de chinezi şi turcoazul de către indienii americani.
Majoritatea acestor civilizaţii erau conştiente de puterea vindecătoare a acestor pietre şi le foloseau conştient pentru scopuri precise de vindecare. Conducătorii marilor imperii purtau coroane împodobite cu minunate pietre preţioase, considerate uneori sacre, ce îi ajutau să guverneze cu înţelepciune. Pietrele erau purtate pe anumite degete tocmai pentru a canaliza energii specifice urmărindu-se interferarea cu acţiunea lor benefică. Dansatoarele obişnuiau să poarte pietre de rubin prinse într-un lănţişor la nivelul ombilicului pentru a stârni interesul privitorilor. Pietrele se aşezau şi pe zona celui de-al treilea ochi pentru a trezi conştiinţa şi a rămâne într-o permanentă rezonanţă cu divinul. Coliere, ce ajungeau până aproape de piept, erau purtate pentru a stimula chakra inimii şi pentru a amplifica dragostea şi compasiunea. De asemenea, pietrele erau prinse de lobul urechii pentru stimularea unor puncte reflexogene care armonizau energia anumitor zone ale corpului.
Multe din cunoştinţele referitoare la importanţa şi modul de utilizare a pietrelor preţioase s-au pierdut. La început exista credinţa că dacă se purtau pietre ce vehiculau anumite energii, persoanele respective erau influenţate benefic. Mai apoi pietrele au fost prevăzute cu un şnur pentru a fi purtate în jurul gâtului, pe cap sau glezne pentru a obţine efecte durabile. Dar iată că şi în vremurile noastre numeroase minţi devin conştiente de energiile specifice vehiculate de cristale care, dacă sunt purtate în anumite combinaţii, pot avea efecte profund regeneratoare. Când o bijuterie este purtată în mod conştient în scopuri terapeutice ea devine o adevărată operă de artă care conferă celui ce o poartă puteri miraculoase. Pe măsură ce cristalele şi pietrele sunt purtate, energiile acestora interferează cu câmpul subtil al persoanei respective; pe măsură ce lumina răspunde pietrelor şi vibraţiile colorate se reflectă înapoi în aură, frecvenţele înalte ale pietrelor ajută la disiparea stresului psihic şi emoţional. Amplificând câmpul de energie subtilă tămăduitoare din jurul corpului fizic, aspirantul va dobândi echilibru şi forţă interioară.
Pe lângă avantajele estetice este posibilă crearea de bijuterii care să permită utilizarea conştientă a proprietăţilor curative ale darurilor pe care pietrele le oferă cu atâta generozitate. Aceste opere de artă, unice în felul lor, devin atunci piese dătătoare de forţă, care vor ajuta aspirantul să atingă stări speciale de conştiinţă.